Apa vie

Daca pentru marea majoritate a romanilor, ca si pentru majoritatea medicilor de la noi, apa saracita in deuteriu este deocamdata o simpla curiozitate ce poate ar merita incercata, cu totul altceva se intampla in lumea pragmatica a economiei de piata de tip occidental. Astfel, in ultimii ani a aparut o cerere neasteptat de mare dinspre Japonia. Asiaticele din patura avuta descopereau o noua desfatare: imbaierea in apa saracita in deuteriu.

Placerea japonezelor amintind intrucatva de obiceiurile Cleopatrei, combinand apa cumparata de la Ramnicu Valcea cu diverse ierburi si remedii naturale avea rolul de a opri imbatranirea epidermei. Ca efectele au fost evidente sta dovada cererea din ce in ce mai mare venita dinspre aceasta piata.

Astfel,Institutul de Criogenie si Separari Izotopice Ramnicu Valcea (Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice – ICSI Ramnicu Valcea), unul dintre putinii producatori din lume, ajunsese deja de anul trecut la un export de 50 de tone de apa cu concentrat ia de 25 ppm deuteriu, o data la trei luni. Aceasta cerere se afla in crestere, in pofida faptului ca pretul unei astfel de bai variaza intre 1.000 si 2.000 de dolari.

Dar imaginatia asiaticilor nu s-a limitat la atat. Au aparut firme care produc celebrul sake pe baza acestei ape. Urmand exemplul, dar cu timiditate, unii producatori de bauturi spirtoase din Romania incep sa se gandeasca la o productie de tuica si rachiu pornind de la acelasi lichid, care ar putea ameliora efectele nocive ale alcoolului. Povestea apei saracite in deuteriu pare sa nu se termine curand.

Piata de apa saracita in deuteriu din Romania este cam 10% din cea internationala, formata in principal din Ungaria, Japonia si SUA. Ca exista autoritati mai serioase decat cele din Romania care acorda resurse si timp cercetarii efectelor acestei ape o demonstreaza faptul ca unul dintre clientii ICSI Ramnicu Valcea este chiar NASA.

Americanii au descoperit site-ul producatorului din Romania si s-au grabit sa incheie un contract cu acesta, folosind apa intr-un program de cercetare spatial care va consta in trimiterea unor fiinte vii pe Marte.

Fizicianul Ioan Stefanescu, directorul ICSI, inventatorul primei instalatii de obtinere pe scara larga a apei saracite in deuteriu, ne-a povestit greutatile prin care a trecut de la prima picatura de apa obtinuta in laborator.

Ioan Stefanescu este convins ca „oamenii de la noi au o raspundere in fata umanitatii pentru ca s-au opus tuturor demersurilor, pentru ca aici lucrurile se misca greu. Reactia organelor de control – cel al protectiei consumatorului precum si cel al oficiului concurentei – a fost cel putin inadecvata, considerand ca noi punem la cale o mega-afacere.

Ei nu au realizat ca nici pentru apele minerale nu puteam sa fim o concurenta puternica (apa saracita in deuteriu nu poate reprezenta un procent insemnat din aceasta piata) si cu atat mai putin ar putea fi un pericol pentru producatorii de medicamente.”